Separaţia puterilor în statul român este însoţită de „checks and balances”. Justiţia este independentă, dar nu este „suverană”!

Iarăşi apare scandalul în care puterea judecătorească se crede „suverană”.

În Constituţie stă scris: Articolul 1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

CCR este așteptat să lămurească conflictul de natură constituţională între două puteri FOTO Freepik

Verificările și echilibrele  se referă la un sistem care împarte puterea între diferite ramuri, de obicei ramurile executivă, legislativă și judiciară. Acest sistem este conceput pentru a împiedica orice ramură să devină prea puternică și să se asigure că fiecare ramură poate limita puterile celorlalte. Conceptul este înrădăcinat din dorința de a proteja împotriva tiraniei și a abuzului de putere, promovând o conducere de stat  echilibrată.

Constituţia mai spune:

ARTICOLUL 102 (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Guvernul poate emite HG-uri, OUG-uri şi poate propune parlamentului spre aprobare legi care se referă la funcţionarea statului român, inclusiv la funcţionarea puterii judecătoreşti. Atunci cum nu are competenţa de a emite şi/sau propune parlamentului acte normative referitoare la puterea judecătorească, aşa cum pretinde acum puterea judecătorească?

Sigur, „checks and balances” presupune consultări între puterile statului, ajungerea la „echilibre” care să nu dăuneze situaţiei fiscal-bugetare a statului român. Premierul Bolojan  a anunţat azi că sesizează CCR asupra unui conflict juridic de natură constituţională, rezultat din faptul că judecătorii şi-au aprobat unii altora măriri de venituri în circa 5000 de procese civile, contrazicând politica salarială în domeniul judiciar promovată de guvern. Impactul asupra bugetului de stat este de circa 12 miliarde de lei, doar penalizările zilnice, în caz de neconformare,  ridicându-se la 48 de milioane de lei.

Parchetul General spune tot astăzi:

„Ministerul Public își exprimă solidaritatea instituțională cu Înalta Curte de Casație și Justiție în apărarea independenței justiției”.

Aceeaşi neînţelegere intenţionată. Independenţa justiţiei se referă la modul în care rezolvă dosarele aflate pe rol, nu la modul de salarizare al personalului din Justiţiei, care este atributul puterii legislative şi executive. Un amestec intenţionat între atribuţiile puterilor în stat, care va fi sancţionat, sperăm, de CCR.

Justiţia nu este o putere „suverană” în statul român, care îşi stabileşte singură şi veniturile personalului. Dar magistraţii nu vor să înţeleagă aşa ceva.

Bolojan le-a explicat azi cât se poate de clar:

„Instanța de judecată s-a substituit puterii executive și legislative în materie bugetară și a gestionării finanțelor publice. Sarcina puterii judecătorești e de a aplica legile existente. Instanța își depășește sfera de competență, pentru că elaborarea proiectului bugetului și rectificările reprezintă atribute exclusive și suverane ale puterii executive și judecătorești”. „Acest conflict poate fi un precedent pentru orice ordonator de credite care ar putea da Guvernul în judecată pentru că e nemulțumit de sumele alocate”.

În privinţa pensiilor magistraţilor şi a vârstei de ieşire la pensie, CCR a dat dreptate guvernului Bolojan, adoptând decizia că legea emisă de guvern şi aprobată de parlament este constituţională. Nu de alta, dar deficitul bugetar şi echilibrul fiscal-bugetar este condiţie să beneficiem în continuare de împrumuturi şi fondurile acordate de CE.

Magistraţii ar trebui să înţeleagă că în caz în care  România intră în „junk” s-ar putea să nu mai primească nici jumătate din salariile pe care le primesc acum!

Să sperăm că CCR va lămuri acest conflict de natură constituţională între două puteri ale statului.